Port copilu-n brâu

Port copilul
Foto: arhivă personală

Recunosc, când mai aveam puțin până să nasc mi-a venit un gând fulgerat din subconștient (că numai de acolo putea, rămas pesemne de la vechile imagini cu bebelași purtați în căruț) că ce-o să fac eu, că se naște copilul și… nu am căruț! Mai să simt oleacă de panică. Nici nu mă gândisem la așa ceva, chiar dacă mămici sfătoase mi-au făcut lista verbală la necerere cu ce-mi trebuie pentru copil, încât mă apucase groaza, nu alta. Nu mă gândisem că-mi trebuie și căruț, mi se părea că acord prea mare importanță lucrurilor exterioare și că pierd esențialul din interior, că-mi ocup aiurea mintea cu ceva care nu contează așa de mult și care oricum se va rezolva de la sine, că mai bine e să-mi ascult vocea interioară, sinele. Na, acum să nu credeți că am fost așa de deșteaptă de când m-a făcut mama, nu, dar că am mai luat și eu aminte la unele experiențe, la unele povestiri pe care le-am auzit, la unele mame pe care, de atâtea griji nefondate (zic eu, ca acelea legate de camera copilului care nu e gata și copilul stă să vină, sooo what???) s-au plâns apoi că au scăpat tocmai ceea ce era esențial, adicălea copilul! Ce, nu ați văzut super-mame din astea, care împing căruțul cu o mână, cu alta pregătesc sticla cu lapte în timp ce stau de vorbă la o cafea cu o prietenă în mall, la umăr mai țin și un telefon, se agită, mai aruncă o privirea la copil căruia începuse să-i curgă laptele pe lângă gură, mai dă o indicație altei mame despre cât de moale trebuie să fie caca ca să poată fi vorba de stricat la burtă, și nu realizează când copilul spune mama? Când dau să plece, copilul e plictisit, începe să urle, nu tace oricât de tare i se bagă suzeta pe gât, totul se sfârșește că biata mama e nevoită să-l care în brațe, să împingă căruțul, ba să mai care și plasele în mână care nu i-au mai încăput în căruțul transformat în sacoșă de cumpărături. Acum, eu nu am nimic cu aceste mame, ba dimpotrivă, empatizez cu ele, mi se pare chiar interesant modul cum reușesc ele să împace și capra și varza. Și stau, și mă uit după ele în timp ce eu îmi car copilul în sling, adică-n brâu, vorba noastră.

Mintea mea de ardeleancă funcționează altfel. De ce să mă complic când de la natură am două mâini și două picioare și s-a mai inventat și un fel de pânză cu inele numită sling ce ți-o petreci peste umăr și peste brâu, așezi copilul acolo, care, oricât de plictisit și de obosit ar fi, nu are cum să urle, e doar aproape de mamă, de mirosul ei, plus că are și priveliște, adică se poate uita la una, la alta. Ai mâinile libere, asta dacă nu începe să se bălăngăne în sling și să se lase pe spate, în extensie, că așa i se pare cool bebelașului. Acum trebuie și ei înțeleși: tot în căruț, tot cuminți, cuminți în sling, cuminți acasă, cuminți acolo, cuminți dincolo, păi, ce, sunt statui (treaba asta despre cumințenia copilului e un alt subiect de discuție)? Ei, în cazul fericit, ai mâinile libere, ai o sacoșă în mână în care îți încap lucrurile esențiale și gata de drum, poți să iei chiar două sacoșe, dar eu zic să te oprești la una. Asta însă presupune că îl alăptez la sân, altă lejeritate. Unde îl apucă pe bebe foamea, pac, acolo scoți sânul spre scandalizarea unor domni sau doamne care au uitat pentru ce a creat Bunul Dumnezeu sânii cu tot cu sfârcuri, pot să spun și țâțe că termenul e deja ultra folosit și nu se mai consideră limbaj licențios. Acum bine, nu intrăm în chestiuni teologice, căci știm și noi cam pentru ce crease Domnul bărbatul și femeia și cum stătea treaba cu uzul sânilor prin Grădinile Edenului. Nu stipulase Milostivul în fișa postului modul de întrebuințare al acestora, altele erau planurile, până și-a băgat dracul, pardon, necuratul, coada … dar despre morți, numai de bine!

Ce mai, port copilul într-o cârpă petrecută peste brâu, mă cam dor șalele când merg prea mult, dar tot așa de greu mi-ar fi și dacă aș da împinge un căruț de nu știu câte kile care se învârte după soare, știți voi, de ăla cu umbrelă rotitoare, suport pentru paharul de cafea, suport pentru sticluța cu lapte, tot felul de sisteme de închidere și prindere, tehnologie, nu glumă! Asta mamă modernă, nu eu, cu cârpa și copilu-n brâu.

P.S. Treaba-i tare bună cu slingul, nu-i bai, dar ce te faci când ai gemeni, hmmmm?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *