O-ntrebare: mamele sunt feministe?

Când am născut mi s-a urat bun venit în categoria mamelor. Am luat-o așa ca pe o exprimare stereotipă, tot precum ne urăm unii altora sănătate, fericire, mulți ani etc., sau bun venit în categoria celor căsătoriți, divorțați, numai din dorința de a atrage atenția că marcăm un eveniment și nu neaparat că ne gândim cu adevărat la sănătatea celui de lângă noi, la fericirea și la alegerile lui care de multe ori ne incomodează, la faptul că este sau nu căsătorit, divorțat (deși aici s-ar putea găsi curioși). Nevoia de a aparține unei caste, oricare, și nevoia de a atrage atenția e mult mai mare.
Ei, dar când ești mamă, e altceva! Dacă un statut, de căsătorit de exemplu, îl mai poți schimba, îl poți uita, ignora, șterge chiar, statutul de mamă nu se șterge, ești mamă și gata, punct! Nu vrei nici să epatezi, nici să atragi atenția, nici să ridici degetul ca să dovedești că exiști, tu ești acolo cu copilul în brațe și trebuie să ai grijă de el. Nu vreau să spun că societatea trebuie de facto să ia act de această realitate, să se schimbe doar pentru faptul că tu ai născut, oricum totul se schimbă, o ființă nouă intră în lume cu un nume, cu un statut, cu tot avântul de care e în stare. Vreau să spun că societatea e mai puțin interesată de acest aspect, mai puțin sensibilă la realitatea mamelor.
Dacă s-ar asfalta măcar tot la al zecelea copil o bucată de trotuar să avem pe unde trece cu căruțul noi, mamele astea! Feministele s-au scandalizat că până și-n limbă (n.n. limba germană) există discrimare și nu mai știu cum să scoată pronumele-adverb man din Biblie, că cică s-ar face referire la partea bărbătească și se investesc bani în proiecte care să susțină această idee! Iar noi, mamele, dacă îndrăzim să cerem bani mai mulți pentru alocația copilului! Dacă am primi ajutor când trebuie să urcăm căruțul în autobuz, în tren, într-un magazin…Feministele s-ar scandaliza, unele te-ar da în judecată, dar noi, mamele…? Dacă unii bărbați ar vedea o cucoană pe tocuri cu plasele doldora, dând să iasă din mall, ar sări repede să i le ia, să-i deschidă ușile, să o petreacă până la cel mai apropiat taxi etc. Nu ar exista, la unii, atâta determinare și avânt dacă ar vedea mame cu copilul în brațe sau în căruț, cu plase și alte acareturi. Ba, dimpotrivă, am văzut cum cineva a ieșit din magazin trântindu-i ușa în nas mamei ce aștepta cu căruțul la intrare. Nu poți să te superi, dar nici nu poți fi surâzătoare. Nu și nu, dar să vociferăm pe unde putem că avem nevoie de mai multă atenție!
Feministele să-și deschidă singure ușile, să-și care ele între ele bagajele și să vorbească pe limba feministă, cu frau sagte și nu cu man sagte, dar mamele au nevoie de ajutor! Normal că nu stau să-l ceară la fiecare pas, dar oleacă de atenție nu strică. Dacă vedeți o mamă alăptând într-un restaurant, pe o bancă în parc, oriunde, nu vă scandalizați, așa cum am văzut eu într-un clip, mergeți mai bine și duceți-i o sticlă cu apă.

Cerem prea mult, prea multă atenție este chiar așa de greu de dăruit???

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *