UN VOT CA O REVOLUTIE

Stuttgart, in fata sectiei de votare: lozinci anti Ponta (Mickey Mouse nu uita/diaspora nu te vrea! N.B. Saracu’ soarece, ma gandeam, nu are nicio vina!), tricolorul fluturand prin stropii de ploaie, brate ridicate – noi vrem sa votam, cozi ca in comunism si un sentiment ca iau parte la o revolutie, la revolutia adevarata care trebuia sa vina intr-o zi, vorba unei poete, din inima noastra, sincer si fara alte imixiuni.

Dupa 3 ore de asteptat, am votat cu un sentiment de eliberare ca toate eforturile nu au fost in zadar: trezitul de dimineata, pregatitul copilului, alaptatul, pregatirea bagajelor (parca am fi mers in vacanta in Ro.) plecatul pe autostrada pe o vreme nu tocmai prielnica, vant, stropi de ploaie, toamna tarzie, ca mama iti faci griji ca se poate intampla orice! Ajunsi la Stuttgart am mai pierdut ceva timp pana am gasit un loc de parcare pe care am platit, ca niciodata, cel mai mult si apoi…asteptatul! Nu, nu m-am simtit umilita chiar daca am apucat sa mananc doar o bucata de paine si un mar, chiar daca mi-am hranit copilul prin ploaie si frig in picioare (ca banci nu erau), pentru ca pentru toate astea m-am pregatit si nu mi-am facut niciun fel de alta asteptare. In niciun caz nu am asteptat ca statul caruia ii apartin si in care m-am format si in care am muncit si pe care il reprezint in aceasta tara sa faca ceva in plus la turul II. Nu m-am iluzionat sa cred ca guvernul actual va fi ingrijorat de ceea ce s-a intamplat in turul I si nici nu am asteptat sa se intruneasca parlamentul si sa dea o ordonanta de urgenta pentru prelungirea programului de votare.

Ma asteptam, totusi, la un lucru, ca partidul pe care l-am votat sa fie mai bine organizat, sa fie mai abil in a cere ordonante de urgente atunci chiar cand e nevoie de ele, e o urgenta starea actuala,sau nu? Ma asteptam sa fie mai bine organizata intreaga campanie electorala si sa fie cu adevarat o echipa. Si de o parte si de alta nu a existat, din pacate, acest lucru si e cel mai trist cu putinta…Sa vezi ca oamenii nu mai solidarizeaza pentru o cauza, ca nu depun tot efortul pentru a juca cinstit, pentru a castiga cinstit o competitie, pentru a-si dori sa fie cei mai buni, pe cinstite, cei mai buni care sa ne reprezinte in tara, in Europa, in lume!

Solidarizarea a venit din partea alegatorilor din strainatate, adica din partea acelora care stiu cu adevarat ce inseamna sa ai putine drepturi si sa te lupti sa-ti fie respectate, din partea celor care stiu ce inseamna munca, munca pana la epuizare, a acelora care stiu ce inseamna umilirea ca vii dintr-un bloc comunist, a acelora care stiu ce inseamna sacrificiul de orice fel, a acelora care stiu ce inseamna asteptarea, dorul, insingurarea…

Este ora 20 si intr-o ora sectiile de votare se vor inchide, coada inca este imensa, imensa cat minciuna si ipocrizia celor de la conducere.

Iar mie imi vine sa strig asemenea psalmistului: Pana cand, Doamne, pana cand ne vei uita neincetat?

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *