O zi… de mamă

mother-and-child-klimt
Klimt, Mother and Child 1906

Mă trezesc dis-de-dimineață alăpând. Copilul nu mai vrea să doarmă, de obicei mai trage un pui de somn, timp în care eu am două variante, eternele două variante: sau dorm și eu mai departe cu el, sau sar din pat și mă pregătesc în grabă de o nouă zi. Adică, fug la baie pentru cele mai mici necesități, marile probleme se rezolvă cugetând, cu timp, nu așa, pe fugă, mai am puțin timp să mă îmbrac, de multe ori mă prinde amiaza în pijamale și în capot, și mai am timp să aranjez sufrageria pentru când se va trezi furtuna de un an! Adică, împărțirea jucăriilor pe activități și interese. Două cărți cartonate cu animale într-o parte, cercurile de construcție în altă parte, gălețica cu dozele de la ceai pregătită într-un colț, așez borcanele fără capace înapoi în dulapul de la bucătărie, oalele, sitele și ce-a mai scos cu o zi înainte. Nu evit să-mi sucesc picioarele călcând peste unele din acestea, împiedicându-mă de vreo sticlă, trândindu-mă de vreo ușă pe care nu o mai pot evita din cauza vitezei. Dacă mai am timp, adun rufe, pun rufe la spălat și dacă mai am timp, așez rufele înapoi în dulap.

Dar, de obicei, nu mai am timp pentru nicio activitate legată de rufe decât acompaniată de băiețelul meu. Adică, eu pun rufele în mașină, el le trage îndărăt, eu pun hainele pe uscător, el le trage jos, eu închid sertarele de la comodă cu hainele aranjate la dungă, el vine în urma mea, deschizându-le, scoțându-le afară haotic! Deja e miezul zilei, el a mâncat fructele și trebuie să-i pregătesc masa, îi fac fulgi de ovăz cu avocado sau depinde de stare. S-ar putea să trebuiască să-i fac trei feluri ca el să se decidă pentru unul sau… nici unul! Și atunci … revenim la eternul sân. Alăptez ca și cum abia acum ar începe ziua, ca și cum ne-am fi făcut gimnastica de dimineață, ca și cum ne-am fi pregătit micul dejun și l-am fi savurat uitându-ne la soare, la o narcisă sau zambilă înflorită, mângâindu-ne soțul cu vorbe dulci, privindu-l în ochi cu dorință, ca și cum am fi dormit toată noaptea, dar toată noaptea visând ceva frumos care o să se îndeplinească, ca și cum am scrie cu două mâini în loc de una, căci cealaltă ține copilul în brațe…

A, da, copilul, deschid ochii, nu că i-aș fi avut închiși de somn, termin alăptatul și visul de-abia începe!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *