de-ntuneric
cândvade dorul tăurăscoleamprintre o miede cuvintenerostitedar văzutede ochii tăiși tot nu găseamunul potrivitcu care să tefi putut avea azibat aripi tăcutdar sfântpe pământnu pe acestape celălaltde-ntunericde lumină apusă te presimt pe tineca pe o noapteîn care mi-e fricăs-adorm să visezcăci în visnu pot să mă apărdoar să-mi aduc amintecum prin cele văiși păduritrecea tăcut o…