De atunci am grijă ce minuni îmi doresc

A fost odată ca niciodată. Am fost odată eu. Și m-am născut într-o familie cu dizabilități, mai precis tata avea probleme. Nu-și putea mișca picioarele decât foarte puțin, cu mâinile putea face mișcări limitate, doar capul îl putea mișca în toate direcțiile. A trebuit să mă adaptez situației, adică să învăț cum se trăiește alături…

Continue reading →

Modele…

Primesc de la o prietenă un link cu povestea unei femei din Portland care, pare-se, ar trebui luată ca model. Adică: femeie cu 5 copii, stă acasă, crește copiii, dar, ce este și mai fenomenal, e creativă, are blog, scrie cărți și articole, plus că, la ferma unde locuiește, muncește ca să aibă cât mai…

Continue reading →

Pe străzi pariziene în ritm de poezie…

Mi-am adus aminte de mirosul Parisului vara, cu salcâmii înfloriți în drum spre amintirile poeților dispăruți… și mi-am mai adus aminte și de Audrey Tautoo ca Amelie! Aștept să-i fac o vizită primăvara, în miros de ghiocei (că tot i-am visat azi-noapte) și de ploaie! după-amiază pariziană zâmbetul provoacă durere în unul în doi viața…

Continue reading →