Author: Mihaela Claudia Condrat

două abisuri locuiesc în două abisuri fără culoare inima mi-e străină de mine mă vizitează corbi plumburii greul e prea dens ca zgura oraşului la amiaz` în abis...

mâine postmodernist caută-mă mâine… ne vom întâlni la colţ vom petrece îmbrăţişaţi eternitatea ca şi cum viitorul ar deveni prizonierul palmelor noastre v...

și prietenia e o formă de vindecare ne curățăm de noi spre a ne dărui celuilalt iar celălalt pleacă îmbătat de mireasma liliacului în lume M. Sigh Abstract face...

să crezi până la capăt… până la durerea din dreptul inimii a aproapelui care se poticnește a celui care bate fără să primească răspuns totuşi unde e timpu...

a privi oarecum lumea prin cazemate de zăpadă prin tunele de fân o a privi stând în cap făcând puntea a o privi făcând podul de sus fugind prin ploaie cu o buca...

m-am legat cu toamna iar la ochi suflete ce ţii în tine firea hai să vezi brumar cum scaldă vieţi străinându-ne simţirea nu mai suntem toamnă nici măcar nu mai ...