cântecul lebedei
vremea rugăciunii nu a încetat
cântecu-mi e doar demonizat
de iubire de tine
mă izbesc de statornicia-ți
ca de un zid crescut peste noapte până la cer
gândul alunecă șerpuind spre tine
la orice adiere de vânt
nu mai am aer
mi-e frică să merg mai departe
am mâncat aguridă la sfatul celor mai buni prieteni
ca Adam am fost de docilă și naivă
gândurile sunt păzite de un zmeu
buzduganul a rămas la Dumnezeu
nici măcar n-am încercat să-l mai ridic
a mia a câta oară
seara cade ca o plapumă grea
roasă de carii
zadarnic cată degetul tău spre mine
alte avatarii
nu văd nu simt sunt searbădă
duhul orbirii și-al muțeniei
mă învăluie ca un cântec de lebădă
din volumul: distopia. câtvea exerciții de înnebunit frumos Editura Limes, Cluj-Napoca
