despre cuvinte și îngeri

pleacă îngerii de la mine
se duc
se duc plini de cuvinte
cu brațele și gurile pline
pe ei nu-i mai pot ține la mine
pe ele nu le mai pot ascunde în tine
și-mi vine
Crăciunul
lasă
măcar ei
să fie de Crăciun acasă
să poată cânta
să poată sălta
de bucurie să-și scuture
veșmintele pline de aur și lumină
poate ajunge puțin
din praful lor și la noi
măcar niște fărmături
chiar și amintirea lor

da ei se duc cu poezii
dar se întorc cândva
târziu
cu veșnicii