aș fi vrut pentru o noapte Nichita…
să stau la o masă în fața fluidelor
să-i spun vino prietenul meu
a sosit ceasul
să vorbesc cu el pe limba lui faust
despre cuantica celulelor meschine
dornice zilnic de-o rebeliune ca-n filme
despre golurile din univers
despre cele care ne-apasă în disperare
despre o floare al cărei miros ne doare
despre necuvintele soldatului
pierdute-ntr-o țară străină
căzute din gură pentru că dinți
poeții nu mai aveau
iar soldații s-au mutat în alte țări
și mai îndepărtate
și mai apropiate
unde se luptă cu alte închipuiri
și despre ce mai vorbirăm noi…
eu îi dădeam cu nebuniile din noapte
el cu luciditatea din zi
dar ce spun eu aici că vorbeam
nu de vorbit era vorba
ci de țipat de strigat de urlat
aș fi vrut să mă desfășor
în toată splendoarea mea
și cei de lângă mine
să exclame ecstatic
da da da
așa era așa este
Nichita
o torță o bombă o forță
prin care curgeau de-a valma
fluide fragile cuvinte
dezîmblânzite pătrunse strivite
de un gând de iubire
trecut de la unul la un ochi de străin
la mansarde cu miros de vinil
într-un anotimp al pătratului ciuntit
în bătaia clopotului
de pe strada cu numărul zece
o vai cum mă ardeai în ding dong
o hai prin carnea mea strivit
prin mocirlele astea mici voi de voi
nemuritor de rece
