trebuie că acest râu învolburat
mi-a întors gândurile spre matcă
cum se întorc de-a valma
berze cu dor bătând în aripi
spre cuiburile părăsite toamna
ah cu câtă patimă-n bătăi
își pun o nouă casă
atât de tainic cât
nimeni nu mai știe
nici poate spune
unde-n ascuns se întâlnesc
doar amintirea mânii stângi
a celei care caută
să fie
să rămână
curată
curată
ca mâna ascunsă a unui arhanghel
ce tocmai s-a uitat
mai scrie în văzduh
