unu’ cu oglinda

m-a vizitat
unu’ cu oglinda
nu m-a privit
nu m-am mirat
a fost ca și cum
ne-am cunoaște de un leat

și-a răspândit prin mine o mireasmă
de duh inconsistent plin de fantasmă
nu el nu vine cu soarele-n spate
știam că nu vine c-o față senină
el vine cu vorbe furate
cu mantia de-ntuneric
ascunse sub o haină de lumină
știam asta de la inimă
cu mintea eram în război
eram ca unul care se-mpărțea la doi
și cel cu oglinda s-a strecurat

da totul a-nceput de la cap
după mireasmă și-a înfipt o gheară
apoi câteva vorbe de-ocară
fața mă strângea ca o mască prea mică
nu puteam respira
simțeam că apăsarea lui mă strică
ostinato îmi arăta în oglindă
tot ceea ce la mine mă înfricoșa
unde să mă mai ascund
nu suportam a mă mai vedea
mi-am cuprins chipul transformat
cu ambele mâini m-am luat la palme
m-am desfigurat

într-un final el a plecat
ca o tăcere necunoscută
eu am rămas învăluită mută
undeva pe jos zăcea
o aripă neagră a celui
cu care m-am luptat

mihaela claudia+dominic condrat ©
disorder
acryl auf leinwand/acril pe pânză
40×50 2020

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *