lumea din rame

noi aparținem lumii
adică nimănui
cât ne mai vindem viața
prin umbra unei rame

imagini de o clipă se vând
dacă sunt drame
se plac dacă sunt pline
de vorbe resetate
tăiate ca în filme

în viața tuturor intrăm
să le vedem privirea
dar în a noastră cât să
ne contemplăm nefericirea

să ne filmăm spunând
cât sunt fericit
tot ce încape și dă bine într-un cadru
îngrămădim să fie doar privit

noi ne uităm la viața noastră
ca la un film american
suntem o cifră la-ntâmplare aleasă
care adună laicuri pe-un ecran

suntem o piesă-nregistrată
un playback bine remixat
nu ne ajunge țara toată
să promovăm ce-i de cântat

vrem dincolo și mai departe
un milion o sută dacă s-ar putea
să câștigăm o cât mai mare vizibilitate
să-avem o viață ca un star de cinema

și strigă toți: eu sunt acela
eu, eul, ego-ul, alteritatea,
priviți-mă cum dorm mă-mbrac
mănânc vegan și-arunc pubela

gargantuani, pantagrueli ai zilelor cu rame
vrem să-nghițim enorm
să fim văzuți mult peste monstruos
vrem să-avem lumea la picioare
ca s-o călcăm tot
în picioare mai frumos

până și Atlas își întoarce obosit privirea
stând aplecat de doruri cu umerii lăsați
și roagă Zeii să îi ierte nesimțirea

am încercat să țin pe umeri omenirea
mi-ați dat însă o groază de giganți
care se luptă-n glumă între ei
nimic nu e real totul e pus în ramă
și toți vor să câștige-n virtual
cu pumnul ridicat către alți zei

și caută doar faima și plăcutul
se laudă că aparțin luminii
când umbra și singurătatea li-i trecutul

sunt puncte nelegate
neadunate-n spațiu
căci nu mai e iubire și divin
singure vin și pleacă
de unde ale cui

când vor să strige tare
dintr-un ecran infim
noi aparținem lumii
ai lumii nu știu cui
va răsuna ecoul:
sunteți ai nimănui!

foto credit © privat Montefegatesi

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *