traducere din Paul Celan, Atemwende, 1967
Odată
atunci l-am auzit
când spăla lumea
nevăzut, toată noaptea,
aievea.
Unul și Veșnic,
zdrobit,
dezrobind.
Lumină fiind. Mântuire.
Notă: Tensiunea poemului cade asupra triadei asonantice vernichtet-ichten-licht. Este vorba de Cel care, de bunăvoie, a lua asupra Lui păcatele lumii, S-a lăsat zdrobit (am optat pentru acest cuvânt, anihilat mi s-a părut departe de context, deoarece Hristos nu vine din nimic, ex nihilo, și nu poate fi nimicit sau anihilat, El este Unul și Veșnic). Ichten este cuvântul creat de Celan, pronumele personal ich-eu transformându-l în verb, adică în persoană care ființează (nu știu dacă Noica ar fi de acord cu interpretarea asta, mi-ar plăcea să știu!), persoană activă, deși zdrobită, persoana nu intră într-o stare de neființare, ci de comuniune cu Cel care este Lumina lumii, mântuirea: Licht war. Rettung.
„Einmal
da hörte ich ihn,
da wusch er die Welt,
ungesehn, nachtlang,
wirklich.
Eins und Unendlich,
vernichtet,
ichten.
Licht war. Rettung.”
