Odată/Einmal

traducere din Paul Celan, Atemwende, 1967 Odată atunci l-am auzitcând spăla lumeanevăzut, toată noaptea,aievea. Unul și Veșnic,zdrobit,dezrobind. Lumină fiind. Mântuire. Notă: Tensiunea poemului cade asupra triadei asonantice vernichtet-ichten-licht. Este vorba de Cel care, de bunăvoie, a lua asupra Lui păcatele lumii, S-a lăsat zdrobit (am optat pentru acest cuvânt, anihilat mi s-a părut departe de…

Continue reading →

postmodernes gesicht

ich schaue dein gesicht anwie lang kann ich es noch ertragendein postmodernes gesichtvergrabe vergrabt vergrabendo do do es verdunkelt sich in meinen gedankenund mit dem erhalten tut man sich schwermal traurig mal frohdo do do es waren einmal einige dinge die unberührt bliebenes war einmal du der unberührt bistdu einmaldudo do dodumal traurig mal frohdo…

Continue reading →

îngerul care-a căzut

când a căzuts-a rupt din steledin tot ce-a fost în începutși din lumina lorcu tot cu gânduri el s-a rupt și cine știe dacă mai lăsavreo urmă de ideevreun semnvreo binecuvântarenu se făcea atâta întunericpentru o clipă de miraredin cea prea mare înălțarecând a căzuts-a preschimbatîn risipireîn nepututîn neumblat când a căzuta tras cu sinetot…

Continue reading →

pentru o noapte Nichita

aș fi vrut pentru o noapte Nichita…să stau la o masă în fața fluidelorsă-i spun vino prietenul meua sosit ceasulsă vorbesc cu el pe limba lui faustdespre cuantica celulelor meschinedornice zilnic de-o rebeliune ca-n filmedespre golurile din universdespre cele care ne-apasă în disperaredespre o floare al cărei miros ne doaredespre necuvintele soldatuluipierdute-ntr-o țară străinăcăzute din…

Continue reading →

în așteptarea mariei

cu mădularele întoarserăsucite în jurul gâtuluimă leg de kilogramele în pluse un motiv să merg mai departe(în era noastră motivația e salvarea) gândurile astea sunt nou-nouțele-am luat de aicile inaugurez singurăîn fața unui ecran mă strâmbschimonosesc ce-a mai rămasde schimonosit cu palmelecu trupul cu fața de la ei ne vine cică inspirațiatrumpul și joeul sunt…

Continue reading →

Corona

Traducere din Paul Celan, Gesammelte Werke in sieben Bänden, Sechster Band, Das Frühwerk (1938-1948), suhrkamp Verlag Frankfurt am Main 1989 Îmi mănâncă toamna frunza-i din mână: ne suntem prieteni.Decojim timpul afară din nuci și-l facem să treacă:Timpul se-ntoarce-napoi în găoace. În oglindă-i duminică,în vis se doarme,aievea gura grăiește. Ochiul meu urcă spre moliciunea iubiteine privimne…

Continue reading →

de-ntuneric

cândvade dorul tăurăscoleamprintre o miede cuvintenerostitedar văzutede ochii tăiși tot nu găseamunul potrivitcu care să tefi putut avea azibat aripi tăcutdar sfântpe pământnu pe acestape celălaltde-ntunericde lumină apusă te presimt pe tineca pe o noapteîn care mi-e fricăs-adorm să visezcăci în visnu pot să mă apărdoar să-mi aduc amintecum prin cele văiși păduritrecea tăcut o…

Continue reading →