Ne populăm prezentul cu cât mai multe idei despre viitor, uitând că viitorul ne aparține doar într-o mică parte. El aparține copiilor, copiilor noștri. Și cât de adevărat este că de cele mai multe ori uităm acest lucru. Altfel nu s-ar putea explica de ce acordăm, social și civic vorbind, așa de puțină atenție educației lor și de ce se investesc așa de puțini bani pentru educația lor. Personalul educativ nestimulat, spații neprietenoase și locuri de joacă reduse la câțiva metrii pătrați. Și mai ales parcuri insuficiente…Mă întristează să văd cum s-au defrișat copacii din orașele mari ale țării, lăsând în urmă un peisaj suprarealist, plin de pavaje și betoane, fără un pic de umbra în condițiile în care vara temperaturile pot ajunge până la 40 Grade. Aș vrea să-mi pot explica această dualitate dintre esență și aparență, dintre ceea ce facem social și ceea ce gandim cu adevărat sau ceea ce ne dorim cu adevărat.
Natura le aparține copiilor, dați-le-o-napoi!
P.S. Mă întreb de ce oare cei mai mulți artiști (poeți, pictori…) au folosit ca sursă de inspirație natura: viața, culoarea…!
