Stuttgart, in fata sectiei de votare: lozinci anti Ponta (Mickey Mouse nu uita/diaspora nu te vrea! N.B. Saracu’ soarece, ma gandeam, nu are nicio vina!), tricolorul fluturand prin stropii de ploaie, brate ridicate – noi vrem sa votam, cozi ca in comunism si un sentiment ca iau parte la o revolutie, la revolutia adevarata care…
Liebe Freunde der Lyrik, ich lade euch ganz herzlich zu meiner ersten Buchvorstellung ein: Dystopie – übungen zur andersgeartetheit Stadtmuseum Tübingen, Freitag 28. November 2014, 19 Uhr, im Rahmen der Ausstellung “Der fotografierte Krieg”. Es wird ein Abend sein, in dem rumänische Lyrik, Klaviermusik und dystopische Topoi des Krieges zu einem Ganzen verschmelzen. Empfang mit rumänischen Weinen….
Pictură de Ion Carchelan Turnul cărămiziu al unei biserici pe un cer de toamnă plumburiu peste care cad răvășite frunzele copacilor. Oare de ce toamna asta lovește cu atâta tristețe în noi și cu ce fel de aripi ar trebui să zburăm ca s-o învingem? Poate ajung cele ale unui fluture care știe cât de…
mi s-a pierdut o ureche cum am lăsat o privire nepictată dor mi se face violet cu degetele ţi-aş vorbi cu verde cu ochii încărcaţi de albastru numai să ştiu că nu îmi vei lua zâmbetul curcubeului
când sunt cu tine nu mai vreau nimic am totul în suflet brațele mă cuprind puternic la ce bun să mai scrii iubirea locuieşte un etaj mai sus de multe ori o vizitez dorm la ea respir cu ea azi voi demisioana din toate funcţiile azi voi pleca din casa trupului meu pentru totdeauna
Foto: arhivă personală Plimbări însorite prin lanul de secară. Zile cu soare, chiar dacă la capătul lor legiuni întunecate stau gata să se dezlănțuie. Ne aruncăm în fiecare zi în gol, fără parașută. Credem în iluzii și e bine, realitatea e prea placidă, seacă și monotonă ca să credem în ea. Poate că neajunsul nostru…
m-am legat cu toamna iar la ochi suflete ce ţii în tine firea hai să vezi brumar cum scaldă vieţi solitându-ne simţirea nu mai suntem toamnă nici măcar nu mai suntem viţa rodnică din vie suntem suflete-ofilite pe-un altar ruginind de apă vie nu mai suntem nici ce-am vrea să fim fini culegători de vieţi…
Femeia și eternele pofte, nici pe una nu poți s-o împaci definitiv, nici una nu se lasă așa ușor schimbată, înlocuită, poate! Te lupți și cu una și cu alta precum Iacob cu îngerul și, de cele mai multe ori, tot nu biruiești! Greu cu poftele, greu de tot și taman în post mi-a venit…
am călărit o lume de elefanți biciuindu-i să ajungă mai repede spre țara soarelui răsare fugărind capetele balaurilor am născut un făt-frumos între timp mai mulți deja stelele din frunte s-au pierdut în grădina măiastră furate de balauri m-am oprit din născut viața asta trebuie să înceteze cu sabia în mână între cele șapte capete…
să te potrivești într-o lume modernă femeie tu cu oglinda de aur câtă gravitate în jurul tău privește pentru tine s-au deschis spa-uri mall-uri și coaforuri dar s-au redus parcurile maternitățile trotuarele pentru a împinge un căruț e nevoie de aerodinamică și tu ești singură tu și copilul tău cu părul de aur pentru necesitățile…
