(The Turin Horse, B. Tarr) lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine devine…
Primele amintiri cu lansarea volumului de poezie, Distopia – câteva exerciții de înnebunit frumos, s-au așezat într-un colț al sufletului ca prima zăpadă subțire și firavă din acest an. Muzeul din Tübingen, o locație veche, cu bârne, cu pereți scrijeliți și acoperiți de amintiri din primul război mondial mi-a primit versurile distopice și…
Stuttgart, in fata sectiei de votare: lozinci anti Ponta (Mickey Mouse nu uita/diaspora nu te vrea! N.B. Saracu’ soarece, ma gandeam, nu are nicio vina!), tricolorul fluturand prin stropii de ploaie, brate ridicate – noi vrem sa votam, cozi ca in comunism si un sentiment ca iau parte la o revolutie, la revolutia adevarata care…
Liebe Freunde der Lyrik, ich lade euch ganz herzlich zu meiner ersten Buchvorstellung ein: Dystopie – übungen zur andersgeartetheit Stadtmuseum Tübingen, Freitag 28. November 2014, 19 Uhr, im Rahmen der Ausstellung “Der fotografierte Krieg”. Es wird ein Abend sein, in dem rumänische Lyrik, Klaviermusik und dystopische Topoi des Krieges zu einem Ganzen verschmelzen. Empfang mit rumänischen Weinen….
Turnul cărămiziu al unei biserici pe un cer de toamnă plumburiu peste care cad răvășite frunzele copacilor. Oare de ce toamna asta lovește cu atâta tristețe în noi și cu ce fel de aripi ar trebui să zburăm ca s-o învingem? Poate ajung cele ale unui fluture care știe cât de periculoasă poate fi atingerea…
mi s-a pierdut o ureche cum am lăsat o privire nepictată dor mi se face violet cu degetele ţi-aş vorbi cu verde cu ochii încărcaţi de albastru numai să ştiu că nu îmi vei lua zâmbetul curcubeului
când sunt cu tine nu mai vreau nimic am totul în suflet brațele mă cuprind puternic la ce bun să mai scrii iubirea locuieşte un etaj mai sus de multe ori o vizitez dorm la ea respir cu ea azi voi demisioana din toate funcţiile azi voi pleca din casa trupului meu pentru totdeauna
Plimbări însorite prin lanul de secară. Zile cu soare, chiar dacă la capătul lor legiuni întunecate stau gata să se dezlănțuie. Ne aruncăm în fiecare zi în gol, fără parașută. Credem în iluzii și e bine, realitatea e prea placidă, seacă și monotonă ca să credem în ea. Poate că neajunsul nostru ar fi că…
m-am legat cu toamna iar la ochi suflete ce ţii în tine firea hai să vezi brumar cum scaldă vieţi solitându-ne simţirea nu mai suntem toamnă nici măcar nu mai suntem viţa rodnică din vie suntem suflete-ofilite pe-un altar ruginind de apă vie nu mai suntem nici ce-am vrea să fim fini culegători de vieţi…
Când am născut mi s-a urat bun venit în categoria mamelor. Am luat-o așa ca pe o exprimare stereotipă, tot precum ne urăm unii altora sănătate, fericire, mulți ani etc., sau bun venit în categoria celor căsătoriți, divorțați, numai din dorința de a atrage atenția că marcăm un eveniment și nu neaparat că ne gândim…
