cerul s-a strâns într-un cercde lumină și carnepână la următoarea grupare a stelelorîn așteptarea bunei vestirivom scrie poezii pe gândurile mamelorgândurile le vom imprima pe aripi de heruvimipe acestea le vom decupa și le vom lipi strâns de umerii muritorilor strâns și adânc grădinile raiului vor fi pline de cântece de copiide fapt vom trăi…
Zilele trecute băiețelul meu s-a întâlnit cu un câine alb, mare. Cât el de mare. S-au privit câteva momente, de împrietenire, dar când câinele a vrut să se joace cu el, s-a speriat și a reacționat instinctiv ca o pisică, a pufnit și a scuipat, apoi a fugit către mine, în brațele mele, să caute…
Ne populăm prezentul cu cât mai multe idei despre viitor, uitând că viitorul ne aparține doar într-o mică parte. El aparține copiilor, copiilor noștri. Și cât de adevărat este că de cele mai multe ori uităm acest lucru. Altfel nu s-ar putea explica de ce acordăm, social și civic vorbind, așa de puțină atenție educației lor…
Mă trezesc dis-de-dimineață alăpând. Copilul nu mai vrea să doarmă, de obicei mai trage un pui de somn, timp în care eu am două variante, eternele două variante: sau dorm și eu mai departe cu el, sau sar din pat și mă pregătesc în grabă de o nouă zi. Adică, fug la baie pentru cele…
…mamelor, femeilor, tuturor celor care cred în iubire, în dăruire, în sfințenie, de 8 Martie! mai e puțin până la răsărit câte cuvinte-n mine-am rătăcit dorul de a le zice pe nume s-a uitat cum se uită-o minune micul prinț trage după el cerul cu stele copiii zâmbesc mamelor stinghere și le dau aripi…
A fost odată ca niciodată. Am fost odată eu. Și m-am născut într-o familie cu dizabilități, mai precis tata avea probleme. Nu-și putea mișca picioarele decât foarte puțin, cu mâinile putea face mișcări limitate, doar capul îl putea mișca în toate direcțiile. A trebuit să mă adaptez situației, adică să învăț cum se trăiește alături…
Primesc de la o prietenă un link cu povestea unei femei din Portland care, pare-se, ar trebui luată ca model. Adică: femeie cu 5 copii, stă acasă, crește copiii, dar, ce este și mai fenomenal, e creativă, are blog, scrie cărți și articole, plus că, la ferma unde locuiește, muncește ca să aibă cât mai…
dimineți care întârzie prin părul tău porumbei răniți de culoare supraponderală salvadoriană o mână întoarsă spre inimă o privire spre răsărit o fereastră ca o gaură spre infinit
Mi-am adus aminte de mirosul Parisului vara, cu salcâmii înfloriți în drum spre amintirile poeților dispăruți… și mi-am mai adus aminte și de Audrey Tautoo ca Amelie! Aștept să-i fac o vizită primăvara, în miros de ghiocei (că tot i-am visat azi-noapte) și de ploaie! după-amiază pariziană zâmbetul provoacă durere în unul în doi viața…
Mi-am adus aminte de perioada când eram însărcinată, a fost cea mai frumoasă perioadă pentru corpul, sufletul și mintea mea (am avut și alte perioade frumoase, dar niciuna într-o așa armonie…)! Și m-am gândit să pun aici o poezie din acea vreme, 2012, toamna…o toamnă așa de rodnică! Un an nou ca o armonie de…
