Mă cățărasem într-un corcoduș s-o pot privi mai bine pe bunica, așa, pe furiș, de după frunze care miroseau a ploaie. Ea umbla prin grădină cu treabă, era mică și albă, albă ca mâna dreaptă a unui arhanghel. Nu știam dacă mă poate zări. Câteodată aveam impresia că uita figura mea, că nu mă recunoaștea,…
Iarnă bilboreană Crăciun între munți Copii cântând colinde bunicilor cărunți Îngeri coboară din cerul deschis Hristos iar se naște în fiecare vis Ne-ntoarcem acasă cu fețele ninse Și mame ne-așteaptă cu brațe deschise Cu mâini ce frământă tristeți și suspin Zâmbesc către soare de dor de străin Copiii colindă cu brațe de stele E seară…
cerul s-a strâns într-un cercde lumină și carnepână la următoarea grupare a stelelorîn așteptarea bunei vestirivom scrie poezii pe gândurile mamelorgândurile le vom imprima pe aripi de heruvimipe acestea le vom decupa și le vom lipi strâns de umerii muritorilor strâns și adânc grădinile raiului vor fi pline de cântece de copiide fapt vom trăi…
Zilele trecute băiețelul meu s-a întâlnit cu un câine alb, mare. Cât el de mare. S-au privit câteva momente, de împrietenire, dar când câinele a vrut să se joace cu el, s-a speriat și a reacționat instinctiv ca o pisică, a pufnit și a scuipat, apoi a fugit către mine, în brațele mele, să caute…
Mă trezesc dis-de-dimineață alăpând. Copilul nu mai vrea să doarmă, de obicei mai trage un pui de somn, timp în care eu am două variante, eternele două variante: sau dorm și eu mai departe cu el, sau sar din pat și mă pregătesc în grabă de o nouă zi. Adică, fug la baie pentru cele…
…mamelor, femeilor, tuturor celor care cred în iubire, în dăruire, în sfințenie, de 8 Martie! mai e puțin până la răsărit câte cuvinte-n mine-am rătăcit dorul de a le zice pe nume s-a uitat cum se uită-o minune micul prinț trage după el cerul cu stele copiii zâmbesc mamelor stinghere și le dau aripi…
dimineți care întârzie prin părul tău porumbei răniți de culoare supraponderală salvadoriană o mână întoarsă spre inimă o privire spre răsărit o fereastră ca o gaură spre infinit
Mi-am adus aminte de mirosul Parisului vara, cu salcâmii înfloriți în drum spre amintirile poeților dispăruți… și mi-am mai adus aminte și de Audrey Tautoo ca Amelie! Aștept să-i fac o vizită primăvara, în miros de ghiocei (că tot i-am visat azi-noapte) și de ploaie! după-amiază pariziană zâmbetul provoacă durere în unul în doi viața…
Mi-am adus aminte de perioada când eram însărcinată, a fost cea mai frumoasă perioadă pentru corpul, sufletul și mintea mea (am avut și alte perioade frumoase, dar niciuna într-o așa armonie…)! Și m-am gândit să pun aici o poezie din acea vreme, 2012, toamna…o toamnă așa de rodnică! Un an nou ca o armonie de…
(The Turin Horse, B. Tarr) lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine devine…
