culori în agonie
mi s-a pierdut o ureche cum am lăsat o privire nepictată dor mi se face violet cu degetele ţi-aş vorbi cu verde cu ochii încărcaţi de albastru numai să ştiu că nu îmi vei lua zâmbetul curcubeului
mi s-a pierdut o ureche cum am lăsat o privire nepictată dor mi se face violet cu degetele ţi-aş vorbi cu verde cu ochii încărcaţi de albastru numai să ştiu că nu îmi vei lua zâmbetul curcubeului
când sunt cu tine nu mai vreau nimic am totul în suflet brațele mă cuprind puternic la ce bun să mai scrii iubirea locuieşte un etaj mai sus de multe ori o vizitez dorm la ea respir cu ea azi voi demisioana din toate funcţiile azi voi pleca din casa trupului meu pentru totdeauna
Plimbări însorite prin lanul de secară. Zile cu soare, chiar dacă la capătul lor legiuni întunecate stau gata să se dezlănțuie. Ne aruncăm în fiecare zi în gol, fără parașută. Credem în iluzii și e bine, realitatea e prea placidă, seacă și monotonă ca să credem în ea. Poate că neajunsul nostru ar fi că…
m-am legat cu toamna iar la ochi suflete ce ţii în tine firea hai să vezi brumar cum scaldă vieţi solitându-ne simţirea nu mai suntem toamnă nici măcar nu mai suntem viţa rodnică din vie suntem suflete-ofilite pe-un altar ruginind de apă vie nu mai suntem nici ce-am vrea să fim fini culegători de vieţi…
Când am născut mi s-a urat bun venit în categoria mamelor. Am luat-o așa ca pe o exprimare stereotipă, tot precum ne urăm unii altora sănătate, fericire, mulți ani etc., sau bun venit în categoria celor căsătoriți, divorțați, numai din dorința de a atrage atenția că marcăm un eveniment și nu neaparat că ne gândim…
M-am lămurit asupra perfecțiunii și a ceea ce înseamnă ea numai studiind fugar viața socio-culturală a ultimilor 20 de ani. Ceea ce credeam că e bine și perfect prin anii 90 s-a dovedit a fi dăunător și persiabil în 2014. Și, totuși, auzi deseori întrebarea: ești o mamă bună, perfectă? Răspunsul: mă străduiesc, vreau etc….
Femeia și eternele pofte, nici pe una nu poți s-o împaci definitiv, nici una nu se lasă așa ușor schimbată, înlocuită, poate! Te lupți și cu una și cu alta precum Iacob cu îngerul și, de cele mai multe ori, tot nu biruiești! Greu cu poftele, greu de tot și taman în post mi-a venit să…
am călărit o lume de elefanți biciuindu-i să ajungă mai repede spre țara soarelui răsare fugărind capetele balaurilor am născut un făt-frumos între timp mai mulți deja stelele din frunte s-au pierdut în grădina măiastră furate de balauri m-am oprit din născut viața asta trebuie să înceteze cu sabia în mână între cele șapte capete…
Recunosc, când mai aveam puțin până să nasc mi-a venit un gând fulgerat din subconștient (că numai de acolo putea, rămas pesemne de la vechile imagini cu bebelași purtați în căruț) că ce-o să fac eu, că se naște copilul și… nu am căruț! Mai să simt oleacă de panică. Nici nu mă gândisem la…
Europa și puterea ei vizionară!Iată, stai și te crucești: politicienii atacă vehement imaginea femeii cu barbă, uitând că ei se fardează zi de zi cu minciuni și idei false, apar zi de zi la televizor înjurându-se, poluând viața publică și pe cea socială, își confecționează o dată la câțiva ani o ditai barba falsă în…