Despre ceea ce ne ține vii: moartea…!

Trebuie să exersăm cât mai mult moartea artistică, virtuală, poate că așa ne obișnuim și noi că odată nu vom mai fi. Marea soprană Angela Gheorghiu râdea când povestea cu Ioan Holender despre morțile ei spectaculoase de la finalul operelor lirice. „Cât de frumos ați murit, doamna Gheorghiu, așa moarte…mai rar!” Să fie un compliment,…

Continue reading →

Pasărea lui Dumnezeu

Nu putem spune pe unde au umblat picioarele noastre. Adevărul e în ceea ce simțim acum. Stă ascuns în inimă și drumurile acolo sunt altfel construite. Spre a duce înainte. Cum aruncăm o singură privire înapoi, cum se năruie toate. Și poduri, să ne salvăm, nu există. Doar punți mișcătoare, la fiece adiere de vânt, vibrează. Vibrează cu sufletul….

Continue reading →

Mort e, așa, când uiți să te întorci de unde te duci…

Mă cățărasem într-un corcoduș s-o pot privi mai bine pe bunica, așa, pe furiș, de după frunze care miroseau a ploaie. Ea umbla prin grădină cu treabă, era mică și albă, albă ca mâna dreaptă a unui arhanghel. Nu știam dacă mă poate zări. Câteodată aveam impresia că uita figura mea, că nu mă recunoaștea,…

Continue reading →