Ingeborg BACHMANN S-au risipit poeziile mele… S-au risipit poeziile mele. Le caut în toate colțurile camerei. Despre durere nu știu nimic, cu adevărat nu mai știu cum se scrie durerea. Știu că de acum înainte nu se mai poate vorbi…
mi s-a pierdut o ureche un ochi cum am lăsat o privire nepictată dor mi se face violet cu degetele ţi-aş vorbi cu verde cu ochii încărcaţi de albastru numai să ştiu că nu îmi vei lua zâmbetul curcubeului
prin noaptea zilei de mâine nu poți călători visul într-o limbă aparte nu-l stăpânești așa cum ai fost trebuie să rămâi ca să nu se piardă inima în tine așa cum ai fost însă știi că nu poți rămâne căci și inima simte străinul din tine
Paul Celan Todesfuge… negru lapte al răsăritului îl bem seri de-a rândul îl bem în amiezi și-n dimineți îl bem în nopți îl bem și-l bem săpăm o groapă-n văzduh acolo nu-i strâmt un om locuiește-ntr-o casă cu șerpii se joacă el scrie scrie când se-ntunecă el scrie-n Germania…
Hermann Hesse Jahre ohne Segen… Ani fără mângâieri Numai furtună, numai dureri Niciunde acasă Doar drumuri greșite și pedeapsă Greu apasă în sufletul meu Mâna lui Dumnezeu Și din toate durerile Din toate abisurile Doar o dorință rămâne Să-mi aștept liniștea Să mă-ndrept spre moartea mea Fără întoarcere!
Trebuie să exersăm cât mai mult moartea artistică, virtuală, poate că așa ne obișnuim și noi că odată nu vom mai fi. Marea soprană Angela Gheorghiu râdea când povestea cu Ioan Holender despre morțile ei spectaculoase de la finalul operelor lirice. „Cât de frumos ați murit, doamna Gheorghiu, așa moarte…mai rar!” Să fie un compliment,…
Nu putem spune pe unde au umblat picioarele noastre. Adevărul e în ceea ce simțim acum. Stă ascuns în inimă și drumurile acolo sunt altfel construite. Spre a duce înainte. Cum aruncăm o singură privire înapoi, cum se năruie toate. Și poduri, să ne salvăm, nu există. Doar punți mișcătoare, la fiece adiere de vânt, vibrează. Vibrează cu sufletul….
ce-ți stă mai aproape de inimă un nume un miros o frântură de timp un anotimp toamna poate gândurile adormite pe care nu le-ai mai ascultat demult îți stau gânduri de iubire dintr-o toamnă de student când te plimbai pe sub salcâmii scuturați ascultând cum iubirea îți murmură un cântec la ureche o pereche de…
jumătate sau aproape de final mântuiți mânecăm spre Înviere ne smerim de gânduri și de har ca și mielul dus spre junghiere din aproape spre departe ne privim jertfa de pe cruce nejertfită o fecioară plânge și se bucură de dar și primește-n pântec viața tăinuită de departe simte că s-a-ncumetat să ne poarte firea…
Mă cățărasem într-un corcoduș s-o pot privi mai bine pe bunica, așa, pe furiș, de după frunze care miroseau a ploaie. Ea umbla prin grădină cu treabă, era mică și albă, albă ca mâna dreaptă a unui arhanghel. Nu știam dacă mă poate zări. Câteodată aveam impresia că uita figura mea, că nu mă recunoaștea,…
