Balladesque

m-am legat cu toamna iar la ochi suflete ce ţii în tine firea hai să vezi brumar cum scaldă vieţi solitându-ne simţirea nu mai suntem toamnă nici măcar nu mai suntem viţa rodnică din vie suntem suflete-ofilite pe-un altar ruginind de apă vie nu mai suntem nici ce-am vrea să fim fini culegători de vieţi…

Continue reading →

contrast suprarealist

am călărit o lume de elefanți biciuindu-i să ajungă mai repede spre țara soarelui răsare fugărind capetele balaurilor am născut un făt-frumos între timp mai mulți deja stelele din frunte s-au pierdut în grădina măiastră furate de balauri m-am oprit din născut viața asta trebuie să înceteze cu sabia în mână între cele șapte capete…

Continue reading →