30 Jahre Mauerfall – 30 Jahre Revolution 2019

Bilbor-Rumänien, Dezember, vor Weihnachten, 1989 In meinem Bergdorf herrscht ein harter Winter. Ich und meine Oma sind draußen, im Hof, und versuchen Brennholz zu sägen mit einer veralteten, stumpfen Säge. Es ist bitterkalt, das Holz hart und gefroren, wir auch. Mein Bruder ist irgendwo, im Dorf, verschwunden. Auf einmal höre ich auf der Dorfstraße seine…

Continue reading →

lumea din rame

noi aparținem lumii adică nimănui cât ne mai vindem viața prin umbra unei rame imagini de o clipă se vând dacă sunt drame se plac dacă sunt pline de vorbe resetate tăiate ca în filme în viața tuturor intrăm să le vedem privirea dar în a noastră cât să ne contemplăm nefericirea să ne filmăm…

Continue reading →

unu’ cu oglinda

m-a vizitatunu’ cu oglindanu m-a privit nu m-am mirata fost ca și cum ne-am cunoaște de un leat și-a răspândit prin mine o mireasmăde duh inconsistent plin de fantasmănu el nu vine cu soarele-n spateștiam că nu vine c-o față seninăel vine cu vorbe furatecu mantia de-ntunericascunse sub o haină de luminăștiam asta de la…

Continue reading →

să nu crezi vremea

să nu crezi vremeanici timpurile să nu le crezidormi cu dorurile toatechiar  pe tine tu te poţi înşelasă nu te crezi s-ar putea să te răneştisă răneşti Cuvântulcuvintele gândurilegândul ideea vorbeşte mai bine în culorica ei să audă muzicăvorbeşte-le de roşu ca să-nţeleagă iubirede verde ca viaţă să-nţeleagă şi doar la sfârşit de albca să…

Continue reading →

der schwarze berg

im bergdorf gibt es bewachte zeichenvom einäugigen mann von fliegenden kreuzen die hirtentöchter kämmen ihr goldenes haarzum schwarzen berg schicken sie es als jungfernmitgiftdie hunde verlaufen sich auf umwegigen pfadenim bergdorf gibt es bewachte zeichen die hirtentöchter hüten den ganzen tag die abendmilchdie hütte die herde und spinnen weiter das goldene haarspinnen ihre gedanken das…

Continue reading →

schwanengesang

die zeit des gebetes ist nicht ummein gesang ist nur verfluchtaus liebe zu dir ich stoße mich an deiner unerschütterlichkeitwie an einer mauer die über nacht in mir gewachsen istich stoße gegen michund nur ein gedanke kann schlängelnd zu dir gleiten bei jedem windstoßbekomme ich keine luft mehr ich habe angst weiter zu gehenagourida scheint…

Continue reading →

Peisaj întins/Ziehende Landschaft

traducere din Hilde Domin Trebuie să poți plecași totuși să fii ca un copacca și cum i-ar rămâne rădăcinile în pământca și cum coroana i-ar creșteși noi am rămâne pe locTrebuie să ne ținem respirațiapână când vântul se potoleșteși aerul străin începe să ne învăluiepână când jocul de lumini și umbrede verde și albastrune arată…

Continue reading →